Bucurestiul prezentat in New York Times in anul 1876


Bucureştiul, supranumit „oraşul plăcerii”, era descris, în urmă cu peste 135 ani, ca un loc extrem de vioi, modern, cu clădiri frumoase, de toate felurile, conace splendide şi, mai ales, un oraş al luxului. Principalul punct de reper, Podul Mogoşoaiei, este prezentat, în publicaţia americană, ca fiind zona în care se găsesc palatul, instituţiile, teatrele şi toate magazinele importante.

În acelaşi articol apare o istorioară legată de un drum extrem de circulat din Bucureşti. În acea zonă, cu mai mulţi ani în urmă, potrivit prestigioasei publicaţii, se pare că trecea o caleaşcă în care se aflau o doamnă şi fiica ei. „Un tânăr ofiţer s-a apropiat, le-a salutat, apoi i-a spus doamnei: «Ce aţi face dacă ar fi să fug cu fiica dumneavoastră?» Apoi, fără să aştepte un răspuns, tânărul ofiţer a luat-o pe fată şi a aşezat-o cu el în şa, după care au plecat împreună şi nu s-a mai auzit de ei o vreme, până când s-au întors în Bucureşti căsătoriţi”, povesteşte autorul articolului, subliniind, dincolo de veridicitatea îndoielnică a istorisirii, faptul că în Bucureşti, în acea perioadă, se aflau foarte mulţi ofiţeri, pentru că în oraş era o mare garnizoană militară. Însă, jurnalistul preciza că „Ofiţerii sunt tineri politicoşi. Adevăraţi gentlemeni”.

Potrivit autorului articolului, din anumite puncte ale oraşului se zăreau Munţii Carpaţi.

În ceea ce priveşte religia, ziaristul preciza faptul că, în Bucureşti, în acea perioadă, erau 300 de biserici. „Preoţii sunt, din păcate, ignoranţi, clasa săracă este superstiţioasă şi fanatică. Pe de altă parte, aristocraţia practic conduce biserica, dar nu lasă religia să interfereze prea mult cu felul lor de viaţă. Un preot este rareori văzut în salonul unui aristocrat”, se mai arată în articol.

Jurnalistul a rămas uimit şi de faptul că, în Vinerea Mare, oamenii făceau înconjorul bisericii, de trei ori, cântând. Tot la categoria obiceiuri ciudate sunt încadrate şi tradiţiile de Crăciun, cum ar fi oameni îmbrăcaţi în diverse personaje (de exemplu, în magi), care merg prin oraş, întră în cafenele şi cer bani. „Paradele de duminică dimineaţa sunt, de asemenea, ciudate. La ora 11, ofiţerii fiecărui regiment din garnizoană merg în parc, unde toţi sunt inspectaţi chiar de prinţ, care trece printre rânduri şi vorbeşte cu fiecare în parte. E un sentiment plăcut să vezi aşa ceva”, mai scria „The New York Times” despre Bucureştiul anului 1876.

Posted on Octombrie 30, 2012, in Home and tagged , , . Bookmark the permalink. 4 comentarii.

  1. In zona Podului Mogosoaia au existat vreodata teatre, institutii, magazine? Hmmm…eu stiu doar palatul care este superb … Am inteles ca acum este inchis, dar pe vremuri il transformasera intr-un fel de hotel foarte scump, iar jos era un restaurant foarte elegant … imi aduc aminte ca am mancat de cateva ori acolo … mergeam cand aveam cate o intalnire cu vreun client … pe vremea cand lucram la institut …

    Muntii se mai zaresc si acum …

    Da, imi povestea bunica … intr-adevar clasa saraca era foarte religioasa, o religie dusa la fanatism … a venit comunismul si a interzis religia insa … dar acum, ca tot a disparut acel comunism care putea oprelisti, vad ca multi se indrepta iarasi spre religia dusa la famatism … nu vreau sa par atee, insa am vazut de curand niste imgini de la iasi parca … nu are importanta orasul si nici biserica ci fapta in sine … mii de oameni, se calcau in picioare (multi au ajiuns la spital) incercd sa atinga nu stiu ce moaste facatoare de minuni … ma intreb … oare asta e credinta? sau nebunie crunta? Erau femei batrane, barbati, copii, femei tinere cu copii nou nascuti in brate, plecate de acasa de vreo 2 zile … siner m-am ingrozit … cum cineva poate fi atat de dus cu pluta incat sa creada ca dumneeu cere unei femei sa umble pe strazi cu sacosa cu pempers in spinare, cu laptele copilui in buzunar, sa stea la coada ca sa atinga nu stiu moaste la nu stiu ce biserica? Ma depaseste … iar daca cineva cu scaun la cap poate sa-mi explice si mie toate astea cred ca ma inclin in fata acelei persoane …
    Acum nu stiu daca mai conduce cineva biserica si daca mai sunt interesele de pe vremea aceea, insa nici nu cred ca mai trebuie condusa de cineva … spune doar poporului avid de a-si implini visele prin minuni ca … la nu stiu ce biserica exista ceva moaste … si sa vezi ca in scurt timp se umple nu numai biserica , ci tot cartierul … N-am nimic cu religia, e bine sa crezi in dumnezeu, dar nu sa o iei razna … nimeni nu face nici o minune … dar oamenii asteapta si spera si isi pierd mintile abia asteptan un nou pelerinaj …

    Biserica se inconjoara si acum in vinerea Mare si asta e ceva ce imi place … nu suna a fanatism … Obiceiurile de craciun inca se mentin si-s frumoase … ar fi bine sa nu renuntam la ele …

    • nici eu nu sunt de acord cu acei oameni care se inghesuie si se calca in picioare ca sa sarute niste oase. in tarile mai sarace exista aceasta credinta extrema ,pt ca oamenii isi pun speranta in ceva supranatural.In tari unde oamenii au salarii mai mari si calitatea vietii e ridicata(Australia , Elvetia etc.) si credinta oamenilor in forte supranaturale este scazuta

  2. Nu vreau sa fiu gresit inteleasa … nu sunt impotriva bisercii,a credintei … ci doar impotriva fanatismului si a sperantelor desarte in implinirea de minuni pe care unii amarati si fac …

Leave a reply

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: