Arhive blog

New York Times


20140227-202957.jpg

Probabil era singurul New York Times din București…

Bucurestiul prezentat in New York Times in anul 1876


Bucureştiul, supranumit „oraşul plăcerii”, era descris, în urmă cu peste 135 ani, ca un loc extrem de vioi, modern, cu clădiri frumoase, de toate felurile, conace splendide şi, mai ales, un oraş al luxului. Principalul punct de reper, Podul Mogoşoaiei, este prezentat, în publicaţia americană, ca fiind zona în care se găsesc palatul, instituţiile, teatrele şi toate magazinele importante.

În acelaşi articol apare o istorioară legată de un drum extrem de circulat din Bucureşti. În acea zonă, cu mai mulţi ani în urmă, potrivit prestigioasei publicaţii, se pare că trecea o caleaşcă în care se aflau o doamnă şi fiica ei. „Un tânăr ofiţer s-a apropiat, le-a salutat, apoi i-a spus doamnei: «Ce aţi face dacă ar fi să fug cu fiica dumneavoastră?» Apoi, fără să aştepte un răspuns, tânărul ofiţer a luat-o pe fată şi a aşezat-o cu el în şa, după care au plecat împreună şi nu s-a mai auzit de ei o vreme, până când s-au întors în Bucureşti căsătoriţi”, povesteşte autorul articolului, subliniind, dincolo de veridicitatea îndoielnică a istorisirii, faptul că în Bucureşti, în acea perioadă, se aflau foarte mulţi ofiţeri, pentru că în oraş era o mare garnizoană militară. Însă, jurnalistul preciza că „Ofiţerii sunt tineri politicoşi. Adevăraţi gentlemeni”.

Potrivit autorului articolului, din anumite puncte ale oraşului se zăreau Munţii Carpaţi.

În ceea ce priveşte religia, ziaristul preciza faptul că, în Bucureşti, în acea perioadă, erau 300 de biserici. „Preoţii sunt, din păcate, ignoranţi, clasa săracă este superstiţioasă şi fanatică. Pe de altă parte, aristocraţia practic conduce biserica, dar nu lasă religia să interfereze prea mult cu felul lor de viaţă. Un preot este rareori văzut în salonul unui aristocrat”, se mai arată în articol.

Jurnalistul a rămas uimit şi de faptul că, în Vinerea Mare, oamenii făceau înconjorul bisericii, de trei ori, cântând. Tot la categoria obiceiuri ciudate sunt încadrate şi tradiţiile de Crăciun, cum ar fi oameni îmbrăcaţi în diverse personaje (de exemplu, în magi), care merg prin oraş, întră în cafenele şi cer bani. „Paradele de duminică dimineaţa sunt, de asemenea, ciudate. La ora 11, ofiţerii fiecărui regiment din garnizoană merg în parc, unde toţi sunt inspectaţi chiar de prinţ, care trece printre rânduri şi vorbeşte cu fiecare în parte. E un sentiment plăcut să vezi aşa ceva”, mai scria „The New York Times” despre Bucureştiul anului 1876.

%d blogeri au apreciat asta: